Pe mine personal întotdeauna m-a atras Istoria României şi mai ales Istoria Daciei întotdeauna. Am vrut să ştiu cum trăiau ei, strămoşii noştri, cu ce se ocupau, cum îşi construiau armele, locuinţele, cum se pregăteau pentru războaie, dar mai ales miturile dacice. Am rămas surprins când am gasit o pagină romanească intitulată Enciclopedia dacică, locul unde am gasit răspunsuri la multe dintre întrebările mele.
Îmi place la această pagină felul în care este scrisă, dar mai mult faptul că aici am găsit detalii despre strămoşii noştri.
„Haideti sa ne descoperim istoria pierduta. Pentru a iesi din faza in care ne consideram un popor mic si neinsemnat. Sa ne amintim ca suntem singurii care nu am atacat vreodata un alt popor. Ca suntem neamul de care s-au lovit in lupta atatia de-a lungul istoriei si nu au putut trece. Pentru ca pentru noi a fost o datorie sfanta sa ne aparam pamantul. Pe care Zeii ni l-au harazit noua, si nu altora. Noi n-am venit de nicaieri. Noi ne-am nascut aici, si daca cineva ne intreaba raspundem, fara sa stim de ce, ca aici vrem sa si murim.
Sa ne amintim de stramosii nostri Pelasgi, despre care istoria oficiala nu ne mai invata nimic, de Traci si mai apoi de Daci si de Valahi. Indiferent de numele ce ni l-am dat sau care ni s-a dat, suntem aceiasi. Oameni in tara Oamenilor. Mioritici, nu din lasitate, ci pentru ca nu ne sperie moartea. Noi stim ca suntem nemuritori. Ca spiritul ne e mai presus de trupurile trecatoare. Ca am putea trai doar cu lapte si miere. Ca tot restul, averi si onoruri, sunt efemere, ca nimic nu vom lua cu noi dincolo.”
Dacă pare interesant, puteţi continua aici.
aurel [dot] ro